TULBURARI ALE LIMBAJULUI CITIT-SCRIS ( Dislexia. Disgrafia. Agrafia. Alexia )

Pronuntie | Ritm | Voce | Scris-citit | Polimorfe | de Dezvoltare

DISLEXIA

Dislexia comporta definitii foarte variate, Esential este a se intelege ca se poate considera dislexic un copil care desi are toate conditiile externe, nu deprinde citirea din conditionari intriseci. Dislexia este definita ca dificultatea de a citi, manifestata prin tulburari la nivelul perceptiei auditive, optice si a celei kinstezice, ca semne revelatoare. Dificultatile in deprindereea citirii se refera atat la corectitudine, cat si la modul constient, curent si expresiv, pe care trebuie sa il realizeze cititul. Astfel dislexia poate fi definita prin toate tulburarile ce apar in procesul de achizitie al lexiei, in mecanismele actului lexic.

DISGRAFIA

Disgrafia se refera la tulburarile ce intervin in actul grafic. Scrisul copilului are propria sa devenire si evolutie. Invatarea lui, ca proces complex si de durata, este destul de dificila. In actul grafic, tulburarile disgrafice care intervin nu sunt simple oscilatii ale procesului de cunoastere, ci o incapacitate de exprimare care are drept caracteristica onstanta pe o perioada mai lunga. In cadrul tulburarilor srisului recunoastem agrafia, disgrafia, disortografiile, disfonografiile si discaligrafiile. Disgrafia se denumeste ca incapacitate a copilului cu limbaj, auz, dezvoltare mentala normala, de a u\invata corect si de a utiliza constant scrisul in conditiile de scolarizare normala. Structurile perceptive de la nivelul auditiv, vizual si kinestezic implicate in invatarea limbajului scris, precum si structurile spatio-temporale implicate, sunt elementul central in intelegerea si terapia actului lexico-grafic.

AGRAFIA

Agrafia este incapacitatea relativ totala a invatarii actului grafic; se intalneste rar la copil, ea implicand grave tulburari la nivelul structurilor centrale.

ALEXIA

Alexia reprezintă pierderea capacităţii de a citi şi de a înţelege limbajul scris. Subiectul alexic vorbeşte normal, răspunde corect la întrebări, înţelege ceea ce i se spune, poate scrie corect după dictare sau chiar spontan, dar nu înţelege un text scris.

Etiologia tulburărilor de scris-citit:
Launay:

• insuficienţele funcţionale ale elaborării limbajului
  
• insuficienţele ale îndemânării manuale
  
• insuficienţele ale schemei corporale şi a ritmului
  

Fichot :

• lipsa omogenităţii în lateralizare
  
• stângăcia, însoţită de o lateralizare încrucişată
  

Alţi factori:

• factori educaţionali negativi
  
• bilingvismul
  
• slaba dezvoltare intelectuală
  
• fragilitate psihică
  
• locul ocupat de copil în raport cu ceilalţi fraţi

Formele si manifestarile tulburarilor de scris-citit:

• Dislexo-disgrafia propriu-zisă (specifică), manifestată printr-o incapacitate paradoxală în formarea abilităţilor de a citi şi a scrie. Dificultăţile cele mai pregnante apar în dictare şi în compunere. Subiecţii nu pot efectua legătura dintre simboluri şi grafeme, dintre sunetele auzite şi literele scrise.
  
• Dislexo-disgrafia de evoluţie (de dezvoltare sau structurală) Subiecţii nu pot înregistra progrese însemnate în achiziţia citit-scrisului Se manifestă fenomene disortografice ce se concretizează în dificultăţi în înţelegerea simbolurilor grafice, a literelor, cuvintelor, propoziţiilor şi sintagmelor. Apar omisiuni ale grafemelor, literelor, cuvintelor, înlocuiri, substituiri, inversiuni şi adăugiri în propoziţii.
  
• Dislexo-disgrafia spaţială sau spaţio-temporală – se manifestă printr-o scriere şi citire în diagonală, dar apar şi fenomene de separare a cuvintelor în silabe = scriere ondulată.
  
• Dislexo-disgrafia pură (consecutivă). Se constată frecvent în situaţii de în asociere cu alte handicapuri. Se întâlnesc pe fondul afaziei, alaliei, hipoacuziei.
  
• Dislexo-disgrafia motrică – apare ca urmare a tulburărilor de motricitate şi psihomotricitate. Scris ilizibil, neglijent, neregulat, inegal, tremurat, tensionat, rigid, prost organizat, neproporţionat.
  
• Dislexo-disgrafia lineară – incapacitatea de trecere de la rândul parcurs la următorul, sărirea peste unele spaţii. Este mai accentuată în scris decât în citit.

În limba romana sunt o serie de manifestări în dislexo-disgrafie:

• Grupa I – citit-scris încet, lent, stacato. Aceşti copii scriu şi citesc extrem de încet. De multe ori ei trec neobservaţi pentru că scris–cititul lor este pus pe baza unui tip temperamental. Manifestă repulsie faţă de citit şi întâmpină mari dificultăţi la scris. Întampină paradoxal dificultăţi mai ales la copierea unui text. Sunt situaţii când copilul scrie puchinos, înghesuie grafemele dând impresia suprapunerii lor şi alte situaţii când grafemele sunt inegale ca mărime şi depăşesc spaţiul normal. Se manifestă la aceşti copii o stângăcie sau o ambidextrie. E. Claparede – propune pentru această grupă de copii termenul de bradilexie.
  
• Grupa II – Dificultăţi în corelarea complexului sonor cu simbolul grafic şi în înţelegerea sensului convenţional al simbolurilor lexiei. Aceşti subiecţi nu reuşesc să citească cuvântul ca întreg, ca o entitate globală, se produc întreruperi printr-o intensitate mare la o parte a cuvântului şi scăderii la cealaltă parte. Au dificultăţi în sinteza cuvintelor mari. Dificultatea se centrează mai mult pe foneme. Omit cuvinte, foneme, se produc alungiri exagerate de bucle şi linii, plasare incorectă a accentului, se produc contopiri. La unii apare scrisul ca în oglindă.
  
• Grupa III – Dificultăţi în respectarea regulilor gramaticale şi caligrafice. Au tendinţa de a ocolii acele propoziţii sau fraze la care nu erau siguri pe ortografierea corectă. Citesc şi scriu fără să respecte punctul, virgula, semnul exclamării, al întrebării, linia de dialog. Alungesc unele grafeme, unele sunt prea mari, iar altele sunt prea mici.
  
• Grupa IV – Omisiuni de litere, grafeme, cuvinte, acestea sunt mai frecvente la logopatii ce prezintă tulburări de pronunţie. Acest fenomen apare mai rar în copierea unui text. Apare mai des pe fondul handicapului de intelect şi a celui de auz. Are frecvenţa mai mare în cuvintele lungi, la sfârşitul cuvântului şi propoziţiei.
  
• Grupa V – Adăugiri de litere, grafeme, cuvinte. Se manifestă mai ales in scris. Se asociază cu dereglări ale atenţiei si de percepţie si cu exacerbări ale motricitatii. Grafemele sunt adăugate la sfârşitul cuvintelor. Pentru citit este specifica adăugarea literelor, a începutului de cuvinte, sau a cuvântului întreg.
  
• Grupa VI – Substituiri şi confuzii de litere, grafeme şi cuvinte. Substituirile se produc ca urmare a confuziilor dintre grupurile de foneme, litere si grafeme asemănătoare din punct de vedere:
  - optic – d-p-b, u-n, m-n, a-ă, s-ş, t-ţ
  - din punct de vedere fonematic, fie acustic şi kinestezic – f-v, b-p, c-g, s-z, d-t
  
• Grupa VII – Contopiri si comprimări de cuvinte – contopirile in scris se manifesta prin alungirea liniei de la ultimul grafem încât se uneşte cu primul grafem al cuvântului următor. Se realizează contopiri de cuvinte simple, textul este ilizibil şi înţelegerea deficitară.
  
• Grupa VIII – Nerespectarea spaţiului paginii, scrierea şi suprapunerea rândurilor. Fenomenul este specific la deficienţii de vedere, la cei cu stângacii, care scriu cu mâna dreaptă şi la ambidextrici.
• Grupa IX – Scrisul servil si citit-scrisul ca în oglindă. Înclinarea exagerată spre dreapta sau stânga deformarea grafemelor asemănătoare din punct de vedere optic. Se manifestă în debilitate mintală gravă si la copii stângaci.