Vocea - sunetul ce rezultă din punerea în vibraţie a coardelor vocale prin mecanismul glotic sub influenţa aerului respirator, sunet care este încărcat de armonie de la glotă până la ieşirea aerului din gură.
Calităţile vocii:
-
inălţimea – însuşirea vocii umane de a fi emisă în sunete grave sau acute, în funcţie de numărul de vibraţii pe secundă a undelor sonore.
-
intensitatea – determinată de amplitudinea vibraţiilor, de forţa de percuţie a aerului respirator. Este în raport direct cu elasticitatea pulmonară şi forţa muşchilor respiratorii.
-
timbrul – particularitate vocală proprie fiecărui individ. Este determinat de natura coardelor vocale, dar şi de natura cutiei de rezonanţă.
În tulburările de voce toate aceste calităţi sunt perturbate. Tulburările de voce perturbă melodicitatea, intensitatea şi timbrul vocii.
DISFONIA
Disfonia este determinată de:
- tulburări parţiale ale muşchilor laringelui,
- tulburări parţiale ale muşchilor ai coardelor vocale
- anomaliile constituite prin noduli vocali,
- polipi
Vocea este falsă, bitonală, monotonă, nazală, tuşită, voalată, scăzută a intensitate, timbru inegal, etc.
Clasificarea disfoniilor:
În funcţie de gravitatea afecţiunii:
- disfonii uşoare (voce voalată)
- disfonii medii (afectarea calităţii vocale)
- disfonii grave (voce stinsă – afonii)
În funcţie de criteriul etiologic:
-
disfonii organice – pot fi provocate de afecţiuni miopatice, paralizii recurente ale laringelui, afecţiuni inflamatorii ale laringelui.
-
disfonii funcţionale – disfoniile funcţionale pot fi provocate şi de anumite dezacorduri între elementele aparatului fonoarticulator (laringele este normal, dar cavitatea de rezonanţă prezintă anomalii de rezonanţă).
RĂGUŞEALA VOCALĂ
Răguşeala vocală apare ca fenomen secundar în disfonie dar şi ca tulburare de sine stătătoare. Duce la pierderea expresivităţii şi forţei vocii. Apare în urma îmbolnăvirii laringelui, căilor respiratorii şi ganglionilor fixaţi pe coardele vocale.
Se caracterizează prin voce îngroşată şi întreruptă în timpul vorbirii (răguşeala organică), dar şi printr-un caracter şuierat şi înăbuşit (răguşeala funcţională)- apare în stările de emoţie puternică şi în folosirea excesivă a vocii.
FONASTENIA ŞI PSEUDOFONASTENIA
Au de ce le mai multe ori o natură funcţională. Apare ca urmare a folosirii incorecte a vocii şi a folosirii abuzive (cântăreţi, actori, oratori), dar şi laringitele pot da naştere, dar apar mai mult în stările emoţionale.
Fonastenia este însoţită de o serie de dereglări de ordin psihic (frustrare, nesiguranţă, teamă, frică). Fonastenia duce şi la scăderea intensităţii vocii, pierderea calităţilor muzicale, întreruperea şi rateul vocii, ritmul vocii.
MUTATIA PATOLOGICA A VOCII se datorează transformărilor la nivelul endocrin, manifestate prin stimularea funcţiei hipofizare şi a modificărilor hormonilor sexuali, care influenţează modalităţile de reacţionare a SNC care se adaptează la condiţiile bio-mecanice.
MUTATIA FIZIOLOGICA A VOCII caracteristice schimbărilor anatomice ce au loc la anumite vârste. Aceasta are loc în perioada pubertăţii când are loc o însemnată creştere a dimensiunii laringelui mai ales la băieţi şi în plan antero-posterior. Caracteristica principală a modificărilor : coborârea vocii cu o octavă
AFONIA – cea mai gravă tulburare a vocii apărând în îmbolnăvirile acute şi cronice ale laringelui. Pierderea totală a vocii provoacă unele tulburări psihice, la fel cum unele tulburări psihice provoacă afonia.
