Tratamentul ticurilor

TRATAMENT

Educarea speciala parintilor, a copilului si a persoanelor care au contact regulat cu copilul (cum ar fi profesorii) in legatura cu tulburarea ticurilor este extrem de utila.
Crearea unei ambiante suportive acasa si la scoala, in care ticurile sa fie acceptate, necriticate, este de asemenea importanta. In unele cazuri, cum ar fi cele in care sunt prezente si alte afectiuni, poate fi utila consilierea (psihoterapia).

Tratamentul initial al copiilor cu ticuri poate cuprinde:

• educarea parintilor si a altor persoane din anturajul copilului: cunoasterea cat mai multor informatii despre tulburarea Tourette ii poate ajuta pe acestia sa inteleaga ce simte copilul, prin ce trece el; adeseori medicul incepe procesul educational cu oferirea de explicatii parintilor si copilului in legatura cu aceasta afectiune, apoi membrii familiei pot continua sa caute noi surse de informare
  
• intelegerea modului in care ticurile il afecteaza pe copil: parintii sunt sfatuiti sa incerce sa identifice care sunt factorii declansatori ai ticurilor; poate fi de ajutor notarea intr-un carnetel momentele in care apar ticurile si ce anume se intampla in viata copilului in aceste perioade
  
• realizarea unor modificari: copilul poate avea mai putine ticuri daca parintii sau alte persoane de ingrijire fac anumite modificari acasa sau la scoala, cum ar fi alternarea efectuarii treburilor casnice cu perioade libere sau permiterea de perioade de relaxare la scoala
• renuntarea la unele obiceiuri: copilul poate fi capabil sa tina sub control ticurile problematice sau jenante prin renuntarea la unele obiceiuri; aceasta metoda consta in concentrarea asupra constientizarii existentei ticurilor si gasirea unei modalitati de inlocuire a acestora; parintii si copilul trebuie sa invete aceasta metoda de la o persoana specializata; medicul va face recomandarile necesare
  
• consilierea: in timpul sedintelor de consiliere, psihoterapeutul il ajuta pe copil sa faca fata gandurilor, sentimentelor sau comportamentelor legate de tulburarea Tourette; consilierea nu poate opri ticurile, dar poate scadea anxietatea si il poate ajuta pe copil sa aiba mai multa incredere in sine; membrii familiei pot fi sfatuiti sa participe la sedintele de consiliere.

Tratament de intretinere

Simptomele tulburarii ticurilor se modifică pe masura ce copilul inainteaza in varsta. Ticurile apar si dispar si din cand in cand par ca se agraveaza.
Performanta scolara si situatiile sociale, mai ales acelea in care copilul este nevoit sa vorbeasca cu sau in fata altor oameni pot fi deosebit de dificile pentru el/ea.
Tratamentul de intretinere are ca obiectiv imbunatatirea calitatii vietii copilului.

In acest scop sunt necesare urmatoarele:

• intelegerea tulburarii Tourette si continuarea educarii parintilor si a altor persoane din anturajul copilului in legatura cu aceasta afectiune
  
• observarea modului in care ticurile se modifica odata cu cresterea copilului; este indicata continuarea notarii tipurilor de ticuri pe care le dezvolta copilul si a situatiilor care pare ca le declanseaza
  
• efectuarea de modificari la scoala sau acasa, atunci cand acestea sunt necesare; o atitudine suportiva a celor din jur este deosebit de importanta in ajutarea copilului sa faca fata cu succes situatiei
  
• continuarea consilierii, daca este necesara
  
• daca este nevoie, continuarea metodei de renuntare la unele obiceiuri, care consta in constientizarea ticurilor si gasirea unor modalitati de inlocuire a lor.

Tratament in cazul agravarii bolii

In cazul in care ticurile severe sau tulburarea Tourette afecteaza viata copilului, cum ar fi randamentul scolar sau capacitatea de a indeplini sarcinile casnice sau a celor din comunitate, se recomanda:

• efectuarea de modificari suplimentare acasa sau la scoala;
  
• extinderea consilierii la toate persoanele care sunt afectate de aceasta afectiune ;
• utilizarea metodei de renuntare la unele obiceiuri, daca ea a fost invatata de la un profesionist specializat in aceasta metoda;
  
• administrarea de medicamente: medicamentele pot scadea severitatea sau frecventa ticurilor; totusi, unele din ele au efecte secundare severe. De aceea parintii sunt sfatuiti sa discute intotdeauna cu medicul despre avantajele si dezavantajele folosirii acestora.

Tratament la varsta adultă

Deoarece un adult cu tulburarea Tourette o are din copilarie, in general tratamentul este deja bine stabilit si depinde de situatia fiecarui adult in parte. Este important ca persoanele care vin in contact cu adultul cu tulburare Tourette sa inteleaga aceasta afectiune si ca ticurile nu sunt intentionate. Medicamentele pot fi necesare, precum si consilierea, in cazul in care tulburarea Tourette afecteaza sever viata adultului Cateva studii au incercat sa demonstreze ca stimularea profunda a creierului (DBS-deep brain stimulation) ar putea fi eficienta in reducerea ticurilor la adulti. In aceasta procedura, electrozii sunt plasati pe cale chirurgicala in anumite regiuni ale creierului, cum ar fi ganglionii bazali. Acesti electrozi sunt conectati la un alt dispozitiv, care este plasat tot pe cale chirurgicala in interiorul cutiei toracice. Dispozitivul din torace trimite semnale electrozilor din creier. Acest procedeu poate preveni sau limita ticurile. Cercetatorii continua sa faca investigatii in legatura cu aceasta metoda de tratament si cu riscurile ei de a da efecte secundare, cum ar fi sangerarea in interiorul creierului sau modificari nedorite in functionarea motorie. In acest moment, DBS este o metoda de tratament experimentala si nu este indicata la copii.

Informatiile despre tratamentul ticurilor sunt citate din sfatulmedicului.ro, articolul 'Tulburarea Tourette', Psihiatrie, 13 martie 2006