Cu debut de cele mai multe ori in perioada copilariei, ticurile se considera dupa unele sondajele statistice ca fiind intr-o proportionalitate de 23% la copiii care se prezinta la consultatiile de neuropsihiatrie. Cele mai multe ticuri apar in prima decada a vietii ; mai rar ele se pot instala si in perioada pubertatii sau chiar a climaxului.
Ticurile sunt mai frecvente la baieti decat la fete. In aparitia ticurilor se incrimineaza o anumita predispozitie, o vulnerabilitate genetica, ceea ce ar explica prezenta acestei tulburari in familiile cu antecedente psihice. Pe de alta parte structura personalitatii in dezvoltare a copilului este puternic influentata de starile conflictuale din familie si de excesele educative ( parinti prea severi, mama cu o iubire sufocanta, diferente si predilectii sau favorism pentru unul dintre copii, etc.). Copiii la care apar ticuri sunt mult mai sensibili, hiperemotivi sau cu o labilitate psihoafectiva mai mare.
Ticurile sunt in mare masura dependente de starea emotionala care le amplifica si le mareste frecventa devenind extrem de suparatoare si suparatoare pentru bolnav. Voluntar ele pot fi retinute cu destul efort insa numai pentru o perioada scurta de timp, ulterior desfasurandu-se in adevarate cascade de descarcare. Ticurile au un oarecare grad de contangiozitate, demonstrabil mai ales la copii la care mimetismul este mai accentuat: colegul de banca, prietenul preluand unele ticuri. Dintre ticurile cele mai cunoscute fac parte urmatoarele: clipitul, miscarea sprancenelor, dilatarea narilor, tusea, miscarea buzelor, ridicarea sprancenelor, miscarea capului.
Boala ticurilor debuteaza insidios , astfel ca perioada de instalare ramane aproape intotdeauna imposibil de decelat. Fiecare bolnav prezinta un grup restrans de ticuri principale, caracteristice pentru el, si un alt grup mai larg de ticuri suplimentare, de acompaniament, ticuri care se dezlantuie in momentele nefavorabile sau tensionale. In decursul desfasurarii lor, ticurile migreaza cu usurinta de la un grup muscular la altul si se pot complica cu gesturi si ritualuri similare nevrozelor obsesivo-fobice.
I Have Tourette's But Tourette's Doesn't Have Me is an Emmy Award-winning documentary film featuring children between the ages of six and thirteen with Tourette syndrome.
The film examines the lives of more than a dozen children who have Tourette's, and explores the challenges they face. The 27-minute television documentary was produced by HBO in conjunction with the Tourette Syndrome Association, and first aired on HBO in November, 2005.
Primele studii evidenţiază reperele care caracterizează creşterea şi dezvoltarea copiilor în general, indiferent de limba pe care o vorbesc şi indiferent de cultura din care provin: gânguritul din prima jumătate de an, rostirea primelor cuvinte între 8 şi 18 luni, combinaţii de cuvinte la începutul celui de-al trei-lea an de viaţă şi construcţii gramaticale în jurul vârstei de 4-5 ani.
Demutizarea – este activitatea complexă de înlăturare a mutităţii cu mijloace proprii surdopedagogiei, prin folosirea căilor organice nealterate şi pe baza compensării funcţionale şi organice
Evolutia limbajului se face in trei perioade, in timpul carora se efectueaza o continua selectionare impusa de mediul social si de nevoia de adaptare individuala. "Cine vrea sa stie, zice K. Buhler, cum ajunge copilul sa pronunte sunetele si silabele limbii materne, trebuie sa se intoarca pana la sunetele nou nascutului. "
Cele trei aspecte ale limbajului - fonetic, lexical si gramatical prezinta egala importanta pentru dezvoltarea psihica normala a copilului. Constituirea si formarea optima a celor trei aspecte necesita modalitati didactice atent elaborate si aplicate in cunostinta de cauza.
Pe parcursul dezvoltarii ontogenetice a limbajului sunetele apar conditionate de gradul de complexitate articulatorie specifica fiecarui sunet in parte. Indiferent de limba materna care se vorbeste in preajma copiilor mici, primele sunete constau in vocale si consoane care se formeaza pe baza miscarilor elementare de supt si inghitit.
Vocabularul il putem defini ca totalitatea cuvintelor dintr-o limba. Dezvoltarea vocabularului este un proces continuu de asimilare a cuvintelor de catre copil care incepe cu primul cuvant in jurul varstei de 9-10 luni si denumeste un aliment, o jucarie, o persoana, o nevoie, sau o actiune din mediul imediat apropiat copilului.
Intrarea copilului în şcoală facilitează în cadrul procesului instructiv- educativ, dezvoltarea operaţiilor de gândire absolut indispensabile oricărei achiziţii intelectuale: analiza, sinteza. comparaţia, abstractizarea generalizarea, clasificarea şi concretizarea logică.
Cu debut de cele mai multe ori in perioada copilariei, ticurile se considera dupa unele sondajele statistice ca fiind intr-o proportionalitate de 23% la copiii care se prezinta la consultatiile de neuropsihiatrie.
