Constituirea si formarea optima a celor trei aspecte necesita modalitati didactice atent elaborate si aplicate in cunostinta de cauza.
Este bine cunoscut faptul ca la varsta prescolara sistemul fonetic al limbii este inca in formare la copii, cu deosebire la cei din grupa mica si mijlocie. Parte dintre copii nu pot articula corect sunetele verbale, le inlocuiesc unele prin altele, le omit sau le inverseaza. Educatoarele cunosc din experienta de lucru toate aceste tulburari in vorbirea copiilor. In literatura de specialitate acestea au fost denumite "tulburari de vorbire" sau "dificultati de vorbire ".
Se constata insa ca in conditii obisnuite de formare intensiva si dezvoltare a vorbirii o buna parte din "tulburari" si "dificultati' se resorb si dispar in mod progrsiv pe parcursul perioadei prescolare. Din acest motiv mai sunt numite si particularitati psihofiziologice de varsta (dislalii fiziologice) in insusirea structurii fonetice a limbii materne, dat fiind caracterul lui tranzitoriu. Cu toate acestea, datele cercetarilor arata ca aceste dislalii fiziologice se mentin, intr-o proportie destul de ridicata la copiii din grupa prescolara mare, in pragul intrarii lor in clasa I.
Faptul acesta demonstreaza, ca in cazul copiilor deficitari sub aspectul pronuntiei corecte a cuvintelor, insusirea sistemului fonetic al limbii materne nu se produce spontan, ci necesita o interventie activa si sistematica a educatoarei so colaborarea cu familiei.
Articularea corecta a cuvintelor combinate in propozitii are aspecte pozitive asupra dezvoltarii intelectuale, afectiv-motivationale si volitiv-caracteriale ale copilului.
Pentru a veni in contact verbal cu cei din jur, pentru a-si face transmisibile nevoile, dorintele, impresiile, gandurile si intentiile, copilul trebuie sa le imbrace in forme verbale inteligibile pentru altii.
Articularea deficitara a suntelor verbale, ingreuneaza interceptarea semnificatiei mesajului informational transmis. Comunicarea verbala poate fi partial afectata sau chiar blocata. In acelasi timp copilul care articuleaza corect sunetele verbale manifesta un dinamism verbal spontan, fluent, productiv. El isi exprima nestanjenit impresiile, dandu-le forma si continut adecvat. Dimpotriva copiii care prezinta carente verbo-chinestezice (adesea luati in deradere de ceilalti colegi) manifesta reticenta in exprimare, evitand cuvintele care contin sunetele problema, manifestand negativism verbal in fata unor persoane.
Perioda timpurie este campul prielnic pentru a exersa si desfasura activitati de educare a auzului fonematic, prin exercitii de imitare si exprimare a diverselor onomatopee si sunete specifice (exersat sunetul pe care il scoate albina, tantarul, avionul, motocicleta, vaporul, tractorul etc, vom exersa in fapt sunetele ce necesita miscari articulatorii complexe asa cum este si cazul sunetul R, cu frecventa cea mai mare in randul prescolarilor) dar si de imbogatire si dezvoltare a vocabularului si laturii gramaticale prin lectura pasiva si apoi povestirea celor auzite cat si prin stimularea memoriei prin mici poezioare.
