Invatarea ortografiei la nivelul claselor elementare
In primul stadiu al invatarii , elevul reproduce mecanic literele si cifrele. Pornind de la cuvinte cunoscute (numele sau, al parintilor, anumite obiecte), va inventa scrierea unora dinstre ele. Dupa Graves, in acest stadiu, copilul reprezinta cuvintele prin consoana lor de la inceput. Apoi le reprezinta scriind prima consoana, cea din mijloc si ultima. Adaugarea vocalelor este o problema.
La nivelul claselor elementare, elevul nu poate invata ortografia decat in cadrul invatarii globale a comunicarii scrise intentionate si functionale.
Elevul trebuie stimulat pentru a-si forma clar gandurile in scris, chiar daca nu cunoaste inca toate regulile.
Ortografia se invata in timp, prin contact cu adultii care stiu sa scrie corect. Daca elevul scrie cu placere, gasind in asta o satisfactie, va dori singur sa invete si ortografia pentru a scrie corect.
De obicei, copiii care au probleme cu ortografia sunt cei carora le este teama de a silabisi. Din contra, cei care au bune rezultate recurg la metode ajutatoare: dau un sens cuvantului, evoca imaginea sa grafica, il asociaza cu alte cuvinte cunoscute.
Metodele folosite pentru invatarea ortografiei vor fi cele descrise mai jos, insistand asupra silabisirii si a corespondentei grafo-fonetice. Ele vor fi mai eficiente daca se va tine seama de urmatoarele:
invatarea ortografiei trebuie sa vizeze o comunicare mai buna a sentimentelor, a gandurilor sau a experientei proprii;
aceasta invatare trebuie sa se bazeze pe cunostintele si experiente elevulului;
elevul nu poate invata intreaga ortografie deodata;
elevul trebuie sa invete mai intai cuvintele de baza, nu cele care sunt pe placul profesorului;
Continutul si orientarea programului de invatare a ortografiei pot fi elaborate in functie de raspunsurile la urmatoarele intrebari:
elevul a inteles cuvantul?
poate distinge sunetele?
pe care le distinge mai greu?
elevul aude toate sunetele?
le aude in ordine?
elevul intelege toate silabele?
elevul confunda literele?
cunoaste regulile gramaticale uzuale?
dar pluralurile?
cunoaste acordul verbelor si al adjectivelor?
METODE DE INTERVENTIE
Metoda Stauffer
Aceasta metoda permite explorarea resurselor intelectuale, lingvistice si culturale ale elevului. Elevul dicteaza profesorului o povestire si vede cum cuvintele sale se transforma in cuvant scris. Profesorul citeste textul ca atare, fara modificari ortografice sau de punctuatie. Se reciteste textul corect, subliniind cuvintele si structurile pe care dorim sa-l invatam.
Metoda Cunningham
Elevii care nu au achizitionat un vocabular suficient nu vor putea beneficia de metoda anterioara. In acest caz, li se da o propozitie care trebuie completata de acestia. Ne putem folosi de o tema cum ar fi animalele, prezentandu-le 10-12 propozitii care numesc si descriu diverse animale.
A dua zi, dupa ce s-a recapitulat numele animalelor, se cere elevului sa scrie o mica povestire pentru fiecare, incepand cu "Mie imi place..." Copilul completeaza propozitia, iar profesorul o scrie la tabla. La sfarsitul lectiei, pe tabla sunt scrise mai multe propozitii, elevul putand invata astfel ortografierea corecta.
Metoda Lentin
Metoda Lentin se bazeaza pe cele doua metode precedente, vizand imbunatatirea limbajului oral inainte de a-l aplica lecturii si scrierii. Exploatarea situatiilor concrete ale limbajului permite cunoasterea mai buna a acestuia. Chiar daca elevul povesteste ceva, vom profita si vom scrie in fata sa ceea ce povesteste. Foaia ii va fi data acestuia. In curand vom vedea ca elevul va incepe sa scrie singur texte, la inceput copiind ce a scris profesorul, apoi texte personale. Astfel, copilul se va invata cu sintaxa, vocabularul si ortografia.
Metoda Graves
Dupa Graves, capacitatea inteelctuala a elevilor este data de experiente concrete. Nu acelasi lucru se intampla cu cunoasterea limbajului. Pentru aceasta va trebui sa ajutam elevul sa descopere ca scrisul este un mijloc de comunicare, inainte de a-l invata regulile ortografice. Eliberat de frica de a face greseli, copilul se "joaca" cu cuvintele, structurile si ideile. In acelasi fel in care a invatat sa vorbeasca, copilul v-a invata sa scrie din amuzament. Dupa un timp, va realiza valoarea textului scris si va dori sa le citeasca si altii. Atunci va incepe sa vada importanta respectarii regulilor ortografice si va accepta mai usor corectarea acestor greseli.
Metoda multisenzoriala
Pentru a ajuta elevii cu dificultati de invatare a ortografiei se poate face apel la diverse alte metode. Ca si pentru alte domenii ale invatarii, metodele multisenzoriale sunt deseori eficinete, mai ales cand vin in sprijinul altor interventii. Iata cateva procedee:
- Cu ajutorul unui creion gros, se scrie pe o foaie un cuvant cu litere cursive, pe lungimea de aprox 5 cm, pe care elevul va trebui sa il silabiseasca.
- Elevul urmareste conturul literelor de 6-7 ori, cu ajutorul degetului mainii cu care scrie, pronuntand in acelasi timp si literele respective. Dupa aceea va pronunta intreg cuvantul.
- Vom acoperi aceasta foaie cu o alta semi transparenta, copilul urmarind conturul literelor cuvantului de dedesubt cu ajutorul unui creion. exercitiul se repeta de 10-12 ori (Foaia de baza se va deplasa dupa fiecare cuvant scris)
- Se deplaseaza foaia de desupra, punand copilul sa scrie liber cuvantul pe prima foaie, pronuntand literele scrise si cuvatul.
- Elevul scrie cuvantul din memorie, pe o alta foaie sau la tabla. Daca nu o poate face se repeta exercitiul.
- Exercitiul se poate continua cu alte doua cuvinte. La inceputul lectiei urmatoare. se verifica daca elevul a memorat ortografierea corecta a acestor cuvinte.
- Elevul va scrie imediat o propozitie care sa contina cuvintele, singur sau dupa dictare.
Primele studii evidenţiază reperele care caracterizează creşterea şi dezvoltarea copiilor în general, indiferent de limba pe care o vorbesc şi indiferent de cultura din care provin: gânguritul din prima jumătate de an, rostirea primelor cuvinte între 8 şi 18 luni, combinaţii de cuvinte la începutul celui de-al trei-lea an de viaţă şi construcţii gramaticale în jurul vârstei de 4-5 ani.
Demutizarea – este activitatea complexă de înlăturare a mutităţii cu mijloace proprii surdopedagogiei, prin folosirea căilor organice nealterate şi pe baza compensării funcţionale şi organice
Evolutia limbajului se face in trei perioade, in timpul carora se efectueaza o continua selectionare impusa de mediul social si de nevoia de adaptare individuala. "Cine vrea sa stie, zice K. Buhler, cum ajunge copilul sa pronunte sunetele si silabele limbii materne, trebuie sa se intoarca pana la sunetele nou nascutului. "
Cele trei aspecte ale limbajului - fonetic, lexical si gramatical prezinta egala importanta pentru dezvoltarea psihica normala a copilului. Constituirea si formarea optima a celor trei aspecte necesita modalitati didactice atent elaborate si aplicate in cunostinta de cauza.
Pe parcursul dezvoltarii ontogenetice a limbajului sunetele apar conditionate de gradul de complexitate articulatorie specifica fiecarui sunet in parte. Indiferent de limba materna care se vorbeste in preajma copiilor mici, primele sunete constau in vocale si consoane care se formeaza pe baza miscarilor elementare de supt si inghitit.
Vocabularul il putem defini ca totalitatea cuvintelor dintr-o limba. Dezvoltarea vocabularului este un proces continuu de asimilare a cuvintelor de catre copil care incepe cu primul cuvant in jurul varstei de 9-10 luni si denumeste un aliment, o jucarie, o persoana, o nevoie, sau o actiune din mediul imediat apropiat copilului.
Intrarea copilului în şcoală facilitează în cadrul procesului instructiv- educativ, dezvoltarea operaţiilor de gândire absolut indispensabile oricărei achiziţii intelectuale: analiza, sinteza. comparaţia, abstractizarea generalizarea, clasificarea şi concretizarea logică.
Cu debut de cele mai multe ori in perioada copilariei, ticurile se considera dupa unele sondajele statistice ca fiind intr-o proportionalitate de 23% la copiii care se prezinta la consultatiile de neuropsihiatrie.
