|
|
La nivelul personalitatii, limbajul, in toate formele sale, este un indicator cert al capacitatii intelectuale; bogatia vocabularului, corectitudinea gramaticala, cursivitatea logice, a flexivitatii si fluentei gandirii. In aclasi timp, dovada intelegerii deci a functionalitatii gandirii) nu se poate face decat prin intermediul verbalizarii, exteriorizarii prin limbaj a ideilor.
|
|
Stadiile de dezvoltare a limbajului:
- la 3-4 saptamani incep sa apara primele forme de comunicare non-verbala ( diferite expresii ale fetei -suras, zambet, gestica mainilor etc.).
- de la 3 luni formele comunicarii non-verbale se impletesc cu cele ale comunicarii verbale. Materia prima a vorbirii o reprezinta ganguritul care incepe la 3 luni, pentru ca dupa 4 luni sa continue cu articularea vocalelor impreuna cu consoanele. O forma superioara a ganguritului este lalatiunea (repetitia de silabe) care incepe la 5 luni
dupa luna a 10-a copilul se centreaza pe cuvinte, chiar daca ecestea sunt imitari de sunte (pisica este miau-miau, cainele este ham-ham), ele au pentru copil inteles de propozitii, dovada ca el intelege mai mult decat poate sa exprime.
prima jumatate a celui de-al 2-lea an de viata, stadiul cuvantului fraza, a cuvantului care contine o mare incarcatura informationala si care exprima cu precadere atitudinile afective si mintale ale copilului.
a doua jumatate a primului an de viata, stadiul pre-frazei, cateva cuvinte insirate unele dupa altele, mai ales dupa importanta lor afectiva.
- dupa 2 ani, stadiul preconceptelor care se afla dupa opinia lui Piaget, la jumatatea drumului dintre general si individual.
- dupa 2 ani si cateva luni, stadiul frazei gramaticale, in care copilul exprima de obicei judecati, relati intre notiuni.
- la inceputul celui de-al 3-lea an de viata, stadiul structurii sintactice.
in cursul celui de-al 3-lea an, stadiul diferentierii formelor gramaticale, indeosebi a pronumelui personal, persoana intai, ceea ce dovedeste existenta constiintei de sine.
- 3-4 ani, limbajul sau pastreaza un pronuntat caracter situativ; comunicarile din timpul jocului sunt reduse, nu intelege prea bine indicatiile verbale care i se dau.
- 4-5 ani, se dezvlta limbajul, in aceasta perioada se castiga cam 50 de cuvinte pe luna. Spre varsta de 5 ani se contureaza o modalitate psihocomportamentala noua, si anume formarea limbajului interior, care va constitui o cotitura esentiala pentru dezvoltarea psihica a copilului.
- 5-7 ani limbajul capata o structura mult mai inchegata decat in etapele anterioare, fiind construit dupa regulile gramaticale, apar primele forme ale gandirii logice, orientate spre sistematizarea si observarea faptelor particulare.
Aparitia sunetelor:
Indiferent de limba materna care se vorbeste in preajma copiilor mici, primele sunete constau in vocale si consoane care se formeaza pe baza miscarilor elementare de supt si inghitit. Numai dupa ce miscarile acestor sunete au devenit complet automatizate copiii au posibilitatea sa rosteaasca sunete deosebit de complexe din punct de vedere al coordonarii neuro-motorii.
Sunete simple primare care incep in primul an de viata sunt:
- vocalele;
- labialele p-b;
- lingu-alveolarele t-d n-
In al doilea an de viata apar in mod obisnuit:
- labiodentalele f-v;
- linguo-postpalatalele p-b;
Sunetele primare odata aparute sunt rostite corect in asociatii simple fonetice ca sunet izolat, silaba directa, cuvinte scurte in care nu se succed doua sau mai multe consoane, etc. In structuri mai complicate cum ar fi cuvintele lungi, asociatii de consoane consecutive etc. deseori apar omisiuni sau inversiuni de sunete ca particularitati absolut normale ce diminueaza treptat paralel cu performantele motrice si auditive realizate prin comunicare curenta.
Sunetele primare odata aparute se articuleaza corect fara alunecari ale locului de articulare sau deformari. Simplitatea articulatorie nu permite efectuarea unor miscari gresite sau inutile. De exemplu sunetul P nu se poate realiza decat prin strangerea si indepartarea buzelor la iesirea suflului de aer. In felul acesta sunetele primare nu ridica probleme deosebite in cadrul masurilor educative.
Cu totul alt aspect il prezinta sunetele ce apar mai tarziu pe scara dezvoltarii limbajului,. cand numeroase miscari ce necesita o diferentiera extrema, nu pot fi niciodata perfect formate sau sunt prea simplificate. Din acest motiv devierile de la punctul de la punctul de articulatie acustic apar ca mari deformari sau stalciri de sunete.
Sunetele complexe care apar in jurul celui de-al treilea an de viata sunt:
- consoanele linguale dentale siflante s-z;
- consoanele linguale palatale suieratoare ş-j
- consoana linguala vibranta r.
Se poate cu usurinta obsera ca ultimele consoane care apar pe scara dezvoltarii ontogenetice a laturii fonetice a limbajului necesita precizie si miscari fine ale organului lingual.
Pana la aparitia lor, copiii pronunta cuvintele in care acestea sunt incluse, omitandu-le sau inlocuindu-le cu alte sunete. ( pentru completarea informatilor despre aceste tulburari vezi ). Spre deosebire de sunetele simple primare ce apar in primii doi ani de viata, consoanele complexe adeseori nu pot fi dintr-o data corect articulate si prezinta unele abateri ale pozitiei organelor articulatorii. Cand asemenea abateri sunt mici se rezolva de la sine prin exersarea pronuntarii.
In toate cazurile in care sunetele s-au format dintr-o data cu mari alunecari ale organului lingual de la punctul de articulatie, prin miscari mai grosolane si imprecise, corectarea se poate face prin exercitii complexe de logopedie, esalonate si dirijate progresiv.
|
