Indiferent de limba materna care se vorbeste in preajma copiilor mici, primele sunete constau in vocale si consoane care se formeaza pe baza miscarilor elementare de supt si inghitit. Numai dupa ce miscarile acestor sunete au devenit complet automatizate copiii au posibilitatea sa rosteaasca sunete deosebit de complexe din punct de vedere al coordonarii neuro-motorii.

Sunete simple primare care incep in primul an de viata sunt:

• vocalele;
• labialele p-b;
• lingu-alveolarele t-d n-l;

In al doilea an de viata apar in mod obisnuit:

• labiodentalele f-v;
• linguo-postpalatalele p-b;

Sunetele primare odata aparute sunt rostite corect in asociatii simple fonetice ca sunet izolat, silaba directa, cuvinte scurte in care nu se succed doua sau mai multe consoane, etc. In structuri mai complicate cum ar fi cuvintele lungi, asociatii de consoane consecutive etc. deseori apar omisiuni sau inversiuni de sunete ca particularitati absolut normale ce diminueaza treptat paralel cu performantele motrice si auditive realizate prin comunicare curenta.

Sunetele primare odata aparute se articuleaza corect fara alunecari ale locului de articulare sau deformari. Simplitatea articulatorie nu permite efectuarea unor miscari gresite sau inutile. De exemplu sunetul P nu se poate realiza decat prin strangerea si indepartarea buzelor la iesirea suflului de aer. In felul acesta sunetele primare nu ridica probleme deosebite in cadrul masurilor educative.

Cu totul alt aspect il prezinta sunetele ce apar mai tarziu pe scara dezvoltarii limbajului,. cand numeroase miscari ce necesita o diferentiera extrema, nu pot fi niciodata perfect formate sau sunt prea simplificate. Din acest motiv devierile de la punctul de la punctul de articulatie acustic apar ca mari deformari sau stalciri de sunete.

Sunetele complexe care apar in jurul celui de-al treilea an de viata sunt:

• consoanele linguale dentale siflante s-z;
• consoanele linguale palatale suieratoare ş-j
• consoana linguala vibranta r.

Se poate cu usurinta obsera ca ultimele consoane care apar pe scara dezvoltarii ontogenetice a laturii fonetice a limbajului necesita precizie si miscari fine ale organului lingual.

Pana la aparitia lor, copiii pronunta cuvintele in care acestea sunt incluse, omitandu-le sau inlocuindu-le cu alte sunete. ( pentru completarea informatilor despre aceste tulburari vezi tulburarile de limbaj- dislalia). Spre deosebire de sunetele simple primare ce apar in primii doi ani de viata, consoanele complexe adeseori nu pot fi dintr-o data corect articulate si prezinta unele abateri ale pozitiei organelor articulatorii. Cand asemenea abateri sunt mici se rezolva de la sine prin exersarea pronuntarii.

In toate cazurile in care sunetele s-au format dintr-o data cu mari alunecari ale organului lingual de la punctul de articulatie, prin miscari mai grosolane si imprecise, corectarea se poate face prin exercitii complexe de logopedie, esalonate si dirijate progresiv.

 

 

s