La nivelul personalitatii, limbajul, in toate formele sale, este un indicator cert al capacitatii intelectuale; bogatia vocabularului, corectitudinea gramaticala, cursivitatea logice, a flexivitatii si fluentei gandirii. In aclasi timp, dovada intelegerii deci a functionalitatii gandirii) nu se poate face decat prin intermediul verbalizarii, exteriorizarii prin limbaj a ideilor.
Stadiile de dezvoltare a limbajului:
- la 3-4 saptamani incep sa apara primele forme de comunicare non-verbala ( diferite expresii ale fetei -suras, zambet, gestica mainilor etc.).
- de la 3 luni formele comunicarii non-verbale se impletesc cu cele ale comunicarii verbale. Materia prima a vorbirii o reprezinta ganguritul care incepe la 3 luni, pentru ca dupa 4 luni sa continue cu articularea vocalelor impreuna cu consoanele. O forma superioara a ganguritului este lalatiunea (repetitia de silabe) care incepe la 5 luni
dupa luna a 10-a copilul se centreaza pe cuvinte, chiar daca ecestea sunt imitari de sunte (pisica este miau-miau, cainele este ham-ham), ele au pentru copil inteles de propozitii, dovada ca el intelege mai mult decat poate sa exprime.
prima jumatate a celui de-al 2-lea an de viata, stadiul cuvantului fraza, a cuvantului care contine o mare incarcatura informationala si care exprima cu precadere atitudinile afective si mintale ale copilului.
a doua jumatate a primului an de viata, stadiul pre-frazei, cateva cuvinte insirate unele dupa altele, mai ales dupa importanta lor afectiva.
- dupa 2 ani, stadiul preconceptelor care se afla dupa opinia lui Piaget, la jumatatea drumului dintre general si individual.
- dupa 2 ani si cateva luni, stadiul frazei gramaticale, in care copilul exprima de obicei judecati, relati intre notiuni.
- la inceputul celui de-al 3-lea an de viata, stadiul structurii sintactice.
in cursul celui de-al 3-lea an, stadiul diferentierii formelor gramaticale, indeosebi a pronumelui personal, persoana intai, ceea ce dovedeste existenta constiintei de sine.
- 3-4 ani, limbajul sau pastreaza un pronuntat caracter situativ; comunicarile din timpul jocului sunt reduse, nu intelege prea bine indicatiile verbale care i se dau.
- 4-5 ani, se dezvlta limbajul, in aceasta perioada se castiga cam 50 de cuvinte pe luna. Spre varsta de 5 ani se contureaza o modalitate psihocomportamentala noua, si anume formarea limbajului interior, care va constitui o cotitura esentiala pentru dezvoltarea psihica a copilului.
- 5-7 ani limbajul capata o structura mult mai inchegata decat in etapele anterioare, fiind construit dupa regulile gramaticale, apar primele forme ale gandirii logice, orientate spre sistematizarea si observarea faptelor particulare.
Aparitia sunetelor:
Indiferent de limba materna care se vorbeste in preajma copiilor mici, primele sunete constau in vocale si consoane care se formeaza pe baza miscarilor elementare de supt si inghitit. Numai dupa ce miscarile acestor sunete au devenit complet automatizate copiii au posibilitatea sa rosteaasca sunete deosebit de complexe din punct de vedere al coordonarii neuro-motorii.
Sunete simple primare care incep in primul an de viata sunt:
vocalele;
labialele p-b;
lingu-alveolarele t-d n-l;
In al doilea an de viata apar in mod obisnuit:
labiodentalele f-v;
linguo-postpalatalele p-b;
Sunetele primare odata aparute sunt rostite corect in asociatii simple fonetice ca sunet izolat, silaba directa, cuvinte scurte in care nu se succed doua sau mai multe consoane, etc. In structuri mai complicate cum ar fi cuvintele lungi, asociatii de consoane consecutive etc. deseori apar omisiuni sau inversiuni de sunete ca particularitati absolut normale ce diminueaza treptat paralel cu performantele motrice si auditive realizate prin comunicare curenta.
Sunetele primare odata aparute se articuleaza corect fara alunecari ale locului de articulare sau deformari. Simplitatea articulatorie nu permite efectuarea unor miscari gresite sau inutile. De exemplu sunetul P nu se poate realiza decat prin strangerea si indepartarea buzelor la iesirea suflului de aer. In felul acesta sunetele primare nu ridica probleme deosebite in cadrul masurilor educative.
Cu totul alt aspect il prezinta sunetele ce apar mai tarziu pe scara dezvoltarii limbajului,. cand numeroase miscari ce necesita o diferentiera extrema, nu pot fi niciodata perfect formate sau sunt prea simplificate. Din acest motiv devierile de la punctul de la punctul de articulatie acustic apar ca mari deformari sau stalciri de sunete.
Sunetele complexe care apar in jurul celui de-al treilea an de viata sunt:
consoanele linguale dentale siflante s-z;
consoanele linguale palatale suieratoare ş-j
consoana linguala vibranta r.
Se poate cu usurinta obsera ca ultimele consoane care apar pe scara dezvoltarii ontogenetice a laturii fonetice a limbajului necesita precizie si miscari fine ale organului lingual.
Pana la aparitia lor, copiii pronunta cuvintele in care acestea sunt incluse, omitandu-le sau inlocuindu-le cu alte sunete. ( pentru completarea informatilor despre aceste tulburari vezi tulburarile de limbaj- dislalia). Spre deosebire de sunetele simple primare ce apar in primii doi ani de viata, consoanele complexe adeseori nu pot fi dintr-o data corect articulate si prezinta unele abateri ale pozitiei organelor articulatorii. Cand asemenea abateri sunt mici se rezolva de la sine prin exersarea pronuntarii.
In toate cazurile in care sunetele s-au format dintr-o data cu mari alunecari ale organului lingual de la punctul de articulatie, prin miscari mai grosolane si imprecise, corectarea se poate face prin exercitii complexe de logopedie, esalonate si dirijate progresiv.
Primele studii evidenţiază reperele care caracterizează creşterea şi dezvoltarea copiilor în general, indiferent de limba pe care o vorbesc şi indiferent de cultura din care provin: gânguritul din prima jumătate de an, rostirea primelor cuvinte între 8 şi 18 luni, combinaţii de cuvinte la începutul celui de-al trei-lea an de viaţă şi construcţii gramaticale în jurul vârstei de 4-5 ani.
Demutizarea – este activitatea complexă de înlăturare a mutităţii cu mijloace proprii surdopedagogiei, prin folosirea căilor organice nealterate şi pe baza compensării funcţionale şi organice
Evolutia limbajului se face in trei perioade, in timpul carora se efectueaza o continua selectionare impusa de mediul social si de nevoia de adaptare individuala. "Cine vrea sa stie, zice K. Buhler, cum ajunge copilul sa pronunte sunetele si silabele limbii materne, trebuie sa se intoarca pana la sunetele nou nascutului. "
Cele trei aspecte ale limbajului - fonetic, lexical si gramatical prezinta egala importanta pentru dezvoltarea psihica normala a copilului. Constituirea si formarea optima a celor trei aspecte necesita modalitati didactice atent elaborate si aplicate in cunostinta de cauza.
Pe parcursul dezvoltarii ontogenetice a limbajului sunetele apar conditionate de gradul de complexitate articulatorie specifica fiecarui sunet in parte. Indiferent de limba materna care se vorbeste in preajma copiilor mici, primele sunete constau in vocale si consoane care se formeaza pe baza miscarilor elementare de supt si inghitit.
Vocabularul il putem defini ca totalitatea cuvintelor dintr-o limba. Dezvoltarea vocabularului este un proces continuu de asimilare a cuvintelor de catre copil care incepe cu primul cuvant in jurul varstei de 9-10 luni si denumeste un aliment, o jucarie, o persoana, o nevoie, sau o actiune din mediul imediat apropiat copilului.
Intrarea copilului în şcoală facilitează în cadrul procesului instructiv- educativ, dezvoltarea operaţiilor de gândire absolut indispensabile oricărei achiziţii intelectuale: analiza, sinteza. comparaţia, abstractizarea generalizarea, clasificarea şi concretizarea logică.
Cu debut de cele mai multe ori in perioada copilariei, ticurile se considera dupa unele sondajele statistice ca fiind intr-o proportionalitate de 23% la copiii care se prezinta la consultatiile de neuropsihiatrie.
