| |
CLASIFICAREA TICURILOR. PREVALENTA.
Dupa forma clinică pot fi ticuri vocale sau motorii simple (implicând numai câţiva muşchi sau sunete simple) sau complexe (implicand mai multe grupe de muşchi recrutaţi in accese orchestrate sau în cuvinte şi propoziţii).
-
Ticurile motorii simple sunt clipitul, corugaţia (încreţirea) nasului, iactaţia (scuturarea) capului, ridicatul din umeri, grimasele faciale şi retracţia abdomenului. Aceste ticuri dureaza de regulǎ mai puţin de câteva sute de milisecunde.
-
Ticurile motorii complexe includ gesturi rituale: saritul, atinsul, apasatul, mersul cu paşi mici de dans, contorsiunile faciale, folosirea repetatǎ a unui obiect, ghemuitul, mersul cu picioarele imdoite, rǎsucitul în cursul mersului, luarea şi menţinearea unor poziţii neuzuale, ticuri distonice cum ar fi reţinerea gâtului într-o anumitǎ poziţie .Aceste ticuri au o durată mai mare, cateva secunde sau chiar mai mult. Copopraxia ( un tic brusc, similar unui gest vulgar, sexual sau obscen) şi ecopraxia (imitarea spontană, involuntară a gesturilor cuiva) sunt ticuri motorii complexe.
-
Ticurile vocale simple sunt sunete fǎrǎ sens cum ar fi dresul vocii, fornǎitul inspiratul si expiratul forţat de aer pe nas şi şuieratul.
-
Ticurile vocale complexe interesează vorbirea şi limbajul şi include pronunţarea bruscă, spontană, a unui singur cuvânt sau fraze, blocarea vorbirii, palilalia (repetarea propriilor sunete sau cuvinte).
Coprolalia este pronun ţarea bruscă, inadecvată, a unor cuvinte sau fraze inacceptabile social şi include obscenităţi ca şi insulte cu specific etnic, rasial sau religios. Coprolalia este constatată în mai puţin de 10% dintre indivizii cu un tic.
După frecvenţă şi severitate, în manualul DSM IV sunt descrise patru forme :
-
Ticul tranzitor: elemental esnţial al ticului tranzitor îl constituie prezenţa unor ticuri vocale şi / sau motorii, unice sau multiple. Ticurile survin de mai multe ori pe zi , aproape în fiecare zi, timp de cel puţin patru saptămâni, darn u mai mul de 12 luni consecutive.
-
Ticul vocal sau motor cronic: elemental esenţial îl constituie prezenţa, fie a ticurilor motorii, fie a ticurilor vocale, dar nu a ambelor. Această tulburare difera de tulburarea Tourette în care trebuie să existe ticuri motorii multiple şi unul sau mai multe ticuri vocale.
-
Tulburarea Tourette: elementele esenţiale ale tulburării Tourette le constituie ticurile motorii multiple şi unul sau mai multe ticuri vocale. Acestea pot aparea simultan sau la intrevale diferite de timp în cursul maladiei. Ticurile survin în mod recurrent de mai multe ori pe zi, de-a lungul unei perioade de mai mult de un an. În cursul acestei perioade , nu exista nici un interval fără ticuri cu o durată mai mare de 3 luni consecutive. Debutul are loc înaintea vârstei de 18 ani iar aceste ticuri nu se datorează efectelor fiziologice ale medicamentelor sau a unor substanţe.
- Ticul fara altă specificaţie: acestă categorie este destinată tulburărilor caracterizate prin ticuri care nu satisfac criteriile pentru un anumit tic. Exemplele pot include ticurile durând mai putin de patru săptămâni sau ticurile cu debut dupa etatea de 18 ani.
Primele ticuri sunt de obicei ticuri motorii simple, ce sunt localizate la nivelul capului si al gatului. Totusi, uneori ticurile vocale apar inaintea celor motorii. Copilul poate să işi conştientizeze sau nu ticurile, iar parintii pot sa le ignore deoarece ticurile pot fi uşor de confundat cu simptomele datorate unei raceli sau alergiilor.
PREVALENTA TICURILO
Mc CRAKEN, 2000, citează următoarele date de prevalenţă:
- ticurile simple, tranzitorii apar la aproximativ 5-15% dintre copii, mai frecvent la băieţi decât la fete: 1,5 la 9%; fără diferenţe de grup rasial sau de nivel social, dar mai frecvent in mediul urban decât rural;
- ticurile cronice au o prevalenţă de 1,8-1,6% iar comorbiditatea cu TH a fost raportată la 7-34% dintre copii;
- sindromul Tourette afectează 0.05- 5.2/10.000 de indivizi, fiind de 3-4 ori mai frecvent la băieţi decât la fete.
Riscurile transmiterii ereditare la copil dacă unul dintre parinţi suferă de sindromul Tourette sunt de 10% pentru sindromul Tourette, 30% pentru ticuri cronice si tulburări obsesiv-compulsive, 40% pentru hiperactivitate si deficit de atenţie.
Riscurile transmiterii ereditare pentru copiii care au ambii parinţi cu sindromul Tourette sunt de 75% pentru ticuri cronice, 50% pentru sindromul Tourette, 95% pentru tulburări obsesiv-compulsive, ticuri şi deficit de atenţie.
|
|
